Străinul în teniși cu bandă albă 1: Pauza

Străinul în teniși cu bandă albă 1: Pauza

photo by Nikolaj Lund
photo by Nikolaj Lund

Copleșit de multitudinea sunetelor ce-l acaparau precum o rafală, străinul în teniși cu bandă albă s-a așezat lângă gardul viu și s-a întins cât e el de lung, pe trotuarul ce acum îi servea drept loc de odihnă. Și-a desfăcut acordeonul, să mai emită o ultimă vibrație sonoră, dar mâinile i se vlăguiră, așa că acesta și-a lăsat instrumentul pe asfaltul încălzit de soarele amiezii, în timp ce-și abandona domol mâinile pe lângă corp. A închis ochii. A închis ochii și a stat și a ascultat muzica urbană a citadelei contemporane.
Învelit de pătura sonoră a amintirilor ce i se derulau acum sub o formă de reală visare, a întors capul spre picătura de verdeață de lângă el și încercă să tragă în piept singura mireasmă, bogată în prospețimea vie și distinctă specifică plantelor. Nu mare i-a fost mirarea când a realizat că pe obrazul stâng o furnică agitată, cu treburile ei zilnice, căuta să-și înlesnească existența, cercetând această nouă structură ce s-a înălțat în apropierea adăpostului ei.

– Oare ce se-ntâmplă? cum de ai apărut aici, așa hodoronc-tronc? Acum eu cum mai ajung la ai mei și de ce nu te dai din drum?
-Vorbești cu mine? , zice străinul în teniși cu bandă albă? eu chiar te aud, făptură de nici un centimetru? oare chiar sunt atât de obosit … oare am adormit în stradă și acum visez? oare …
– Ce tot atâtea întrebări? poate te ajut eu … de ce te-ai oprit aici? cu ce scop? ești bolnav omule? Unde ți-e casa? de ce dormi în drum?
– Parcă te deranjau întrebările, zise buimăcit muzicianul .. …
– Mă deranjează întrebările fără noimă, da. În schimb, eu mă grăbesc, dar se pare că nu pot ajunge la timp deoarece îmi stai tu în cale. Mi se pare normal să te întreb toate lucrurile astea.
– Păi …
– Și cu evantaiul ăla mare? ce faci?
– Evantaiul?
– Sau ce-o fi? ce-i ăla? la ce-ți folosește, clar să nu te învelești cu el, că e prea mic și dintr-un material foarte dur, observ eu …

Cu siguranță de la căldură pățesc asta… m-am deshidratat, corpul a obosit și am leșinat, asta trebuie să fie … o furnică ce analizează, ce pune întrebări pertinente, pe care o aud și mă aude, înțelege . . .

– E un, un instrument muzical… un acordeon

E un instrument muzical manual … un acordeon … dar tu?
E un instrument muzical manual … Eu sunt … un …

Bună :) Îți mulțumesc că ai citit acest articol și sper că ți-a plăcut. Indiferent dacă da sau nu, mi-ar plăcea să știu ce părere ai despre el. Îți voi răspunde cât de repede. O zi, seară sau noapte plăcută îți doresc!

%d blogeri au apreciat: