Aglaja Veteranyi – De ce fierbe copilul în mămăligă

Aglaja Veteranyi – De ce fierbe copilul în mămăligă

Aglaja Veteranyi De ce fierbe copilul in mamaliga Review
 Puteți lua această carte de aici

Despre Aglaja Veteranyi și cartea ei „De ce fierbe copilul în mămăligă” am aflat de la genul acela de om pe care îl întâlnești prima data și începeți să discutați despre cărți. Asta s-a întâmplat undeva în 2009, în Cluj. Acum, în 2018, nici măcar nu mai știam despre ce este vorba sau de ce mi-a fost recomandată. Doar știam că îmi plăcea mult de persoana care mi-a vorbit despre ea, o respect și că era pe lista de lecturi. De atunci și până acum am tot amânat-o dar, în momentul în care am început să o citesc, am făcut-o dintr-o suflare. Nu mi-a luat mai mult de două ore să parcurg acest micro-roman, pe care unii îl mai numesc poem în proză.

Aglaja Veteranyi adoptă o scriitură suprarealistă care duce spre grotesc. Și subiectul cărții o ajută în această direcție. Fiind vorba despre viața unei fetițe la circ în timpul comunismului din România. Nu știu despre voi, dar eu nu credeam vreodată să găsesc așa o combinație de circumstațe puse pe foaie.

Am citit multe despre acea perioadă, dar nimic despre viața circarilor. Este extraordinar de interesant că ideile curg lin între granița dintre normalitate și nebunie, încărcate cu aluviuni de umor negru. Torentele imaginației ale autoarei sunt atât de debordante că nici nu avea nevoie de mai mult de 175 de pagini în care să se exprime. Aproape că voiam să nu se termine cartea, mai voiam să citesc și totodată voiam să se termine. Cel puțin doream un final fericit.

Fundamentul romanului constă în povestea reală a scriitoarei Aglaja Veteranyi care s-a născut în România, în București, ce a părăsit țara în 1967 împreună cu părinții ei, artiști de circ. Mereu pe drum, mâncarea mamei îi amintește de casă, iar vagonul în care locuiesc e mereu acasă, chiar dacă circul este tot timpul în străinătate.
„Vinetele coapte ale mamei miros peste tot ca acasă, indiferent în ce țară ne aflăm. (…) Îmi cunosc țara după miros, miroase ca mâncarea mamei”.

Cartea este înțesată de constatări incredibile, remarci enunțate așa cum numai un copil le pot enunța, atunci când se văd într-o situație anume. Se gândește foarte mult la România și la situația de aici, la sărăcie și la dictatorul care l-a interzis pe Dumnezeu și a înconjurat țara cu sârmă ghimpată.

„În România copiii se nasc bătrâni pentru că sunt săraci încă din burta mamei și trebuie să asculte grijile părinților.”

„Dictatorul e de meserie cizmar, diploma școlară și-a cumpărat-o. Nevasta lui are o jumătate de oraș plină cu pantofi, folosește casele ca dulapuri. Nu știe nici să scrie, nici să citească, spune mama, e mai prost ca noaptea. Dar noaptea nu ucide, spune tata.”

Așa cum era de așteptat, familia Aglajei este una deosebită. Plină de contraste. Bătăile, adulterul și numerele de circ sunt evenimentele care au dat naștere acestor introspecții. Mama, femeia cu părul de oțel, în timpul spectacolelor atârna de păr sub cupola circului și „aleargă prin aer”. Tatăl ei era clovn și toți erau implicați în spectacol, inclusiv câinele Boxi care fumează și face pipi în joben. Toată agoniseala lor este împăturită în hârtie de ziar și stă într-un cufăr încăpător pentru momentul când îți vor cumpăra casa și liniștea mult dorită. Până atunci, familia călătorește din țară în țară, locuiește în hoteluri, iar Aglaja știe că nu are voie se atașeze de nimeni și nimic. Singurul lucru care îl poartă după ea este baticul albastru. E marea, pe care o pune întotdeauna lângă pat.

„STRĂINĂTATEA NU NE TRANSFORMĂ! ÎN TOATE MÂNCĂM CU GURA.”

 

Teama

Ilustrație de Ana Ruxandra Ilfoveanu inspirată de romanul Aglajei (sursa)

Ceea ce te răscoleste cel mai mult în acest volum este o idee care pare să fie centrul tuturor acțiunilor. Teama. Teama că mama o să moară în timpul unui spectacol, teama de a nu fi trimiși înapoi în țară, deoarece tatăl a furat de circul de stat, teama că altcineva le va fura numărul de circ și nu vor mai aveam niciun venit.

„VISEZ CĂ MAMA MOARE. ÎMI LASĂ O CUTIE CU BĂTĂILE INIMII EI”

„OARE SE MOARE CHIAR ÎN TIMPUL CĂDERII DE FRICĂ?”

Pentru a-i alunga temerile sora mai mare îi spunea desea povestea copilului care fierbe în mămăligă ce este o plăsmuire suprarealistă și grotească pe care Aglaja și-o explică prin afirmații fanteziste.

„Eu știu și singură de ce copilul fierbe în mămăligă, chiar dacă sora mea nu vrea să-mi spună. Copilul se ascunde în sacul cu mălai pentru că îi e frică. Și pe urmă adoarme. Vine bunica și răstoarnă mălaiul în apa clocotită, ca să facă o mămăligă pentru copil. Și când copilul se trezește e gata fiert.”

„COPILUL FIERBE ÎN MĂMĂLIGĂ PENTRU CĂ A ÎNFIPT ÎN OBRAZUL MAMEI O FOARFECĂ”

„Copilul fierbe în mămăligă pentru că îi chinuiește pe alți copii. Prinde orfanii, îi leagă de un trunchi de copac și le suge carnea de pe oase. Copilul e așa de gras pentru că mereu îi e foame. Trăiește într-o pădure plină de oase, în care îl poți auzi pe oriunde cum ronțăie. Noaptea se acoperă cu pământ și doarme atât de agitat, încât toată pădurea tremură”

„Când a murit copilul, Dumnezeu l-a fiert în mămăligă. Dumnezeu este bucătar, locuiește în pământ și mănâncă morți. Cu dinții lui mari, poate să roadă sicrie”

Aglaja Veteranyi și Dumnezeu

O altă temă prezentă încă din primele rânduri este divitatea. Fetița se gândește adesea la cer, rai, îngeri și la Dumnezeu și încearcă să-i găsească explicații exact așa cum face și cu copilul care fierbe în mămăligă. O liniștesc. Caută întrebări și răspunsuri.

„Oare Dumnezeu vorbește limbi străine?”

„EXISTĂ CU ADEVĂRAT UN CIRC ÎN CER?”

„CUM MIROASE DUMNEZEU?”

„FĂRĂ ÎNDOIALĂ CĂ EXISTĂ UN DUMNEZEU, PENTRU CĂ TOȚI ARTIȘTII, FIE CĂ SUNT DIN ȚARĂ SAU DIN STRĂINĂTATE, ÎȘI FAC CRUCE ÎNAINTE DE A ÎNCEPE NUMĂRUL. CE ROST AR AVEA ASTA FĂRĂ DUMNEZEU?”

Viața scriitoarei Aglaja Veteranyi

De ce fierbe copilul în mămăligă este cartea de debut al Aglajei Veteranyi – scriitoare, actriță, artistă de varieteu care, în 2002, în urma unei depresii, s-a sinucis într-un spital din Zürich. Ea a fost mult timp analfabetă dar și autodidactă care a ajuns să stăpânească la perfecție limba germană, în care și-a scris poeziile piesele de teatru și romanele.

În anul 2012 s-a ecranizat acest mic, dar totuși foarte impresionant, roman, care merită vizionat. Dar numai după ce ați citit cartea, bineînțeles. Nu o să vă ia mai puțin de 2 ore.

Găsiți cartea aici:

Bună :) Îți mulțumesc că ai citit acest articol și sper că ți-a plăcut. Indiferent dacă da sau nu, mi-ar plăcea să știu ce părere ai despre el. Îți voi răspunde cât de repede. O zi, seară sau noapte plăcută îți doresc!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: