Cartea „Lupul de stepă” nu este ceea ce ai crezut. Sau poate este!

Cartea „Lupul de stepă” nu este ceea ce ai crezut. Sau poate este!

Mă gândesc de foarte mult timp să încep a scrie despre cărțile pe care le citesc. E ceva nou pentru mine. Din acest motiv am ezitat să-mi pun gândurile pe foaie, una digitală în cazul ăsta, deoarece consider lectura ceva foarte, foarte, personal.  Fiecare carte pe care o parcurg vorbește parcă și despre mine. Indiferent de subiectul ei. Tot se regăsește în ea o frază sau chiar o propoziție în care mă privesc ca într-o oglindă. Își pune amprenta asupra mea. Mă schimbă și mă transformă. Cuvând cu cuvânt. Literă cu literă, spațiu cu spațiu.Din acest motiv am ales să încep cu romanul meu preferat. Tocmai pentru a-mi fi mai ușor să parcurg această primă experiență.

Lupul de stepă

Hermann_Hesse_Der_Steppenwolf_1927.jpg
Hesse, Hermann: Der Steppenwolf. Berlin: S. Fischer 1927, 289 Seiten. Erstausgabe – coperta originală, apărută în Germania, sursa: Wikipedia

Am ales romanul  Lupul de stepă, al scriitorului german Hermann Hesse.  Una dintre cele mai profunde cărți pe care am citit-o până în prezent.

Curiozitatea m-a împins spre lecturarea multor review-uri despre Lupul de stepă (Der Steppenwolf în limba autorului, sau Steppenwolf în engleză) și cred că m-am lăsat impresionată foarte mult de faptul că mai toate vorbeau despre singurătate, că este o carte care te izbește de pământ, o carte care doare, o carte pe care nu o vei uita ușor, o carte pe care o vei simți pâna și în măduva oaselor.  Se pare că toate aceste avertizări nu au fost suficiente pentru mine. Dar, da, așa este. Nu am reușit să o uit și nici nu îmi doresc asta.

De ce? Pentru  că Lupul de stepă este mai mult de atât. Este o pledoarie pentru diversitate, o analiză pshihologică și filozofică asupra existenței umane în descoperirea multiplelor fațete ale spiritului uman și  ale minții umane. În acest context, Hesse pare a fi un pictor care reușește să redea, uneori dureros, nuanțele vieții, încercând să explice totodată ce înseamnă umanizarea și libertatea. Pe scurt: încercarea de a ne crea o identitate socială ne îndepărtează de adevărata noastră ființă. Încercarea forțată de a plăcea pe cineva sau o situație anume, sau de a ne face plăcuți în ochii cuiva, ne distanțează tot mai mult de Sursă, Univers, sau Dumnezeire. Numiți-o cum doriți, ideea este aceeași. Sufletul omului este precum o floare care se deschide constant. Rând pe rând, petală cu petală.  Individul, pentru a putea să ajungă Un Om „în adevăratul sens al cuvântului, va trebui să-și multiplice de mai multe ori sufletul  și așa destul de complicat”.

Când am început să-l citesc pe Hesse

Titlul părea să spună totul, având în vedere că natura lupului este aceea de a fi singuratic. Mi-a plăcut că autorul a reușit să scrie un „subject line” direct și obiectiv. Întrebările care mi-au răsărit prima dată în minte când am auzit acest titlu au fost: Dar ce făcea acest lup? În ce context a apărut el? Chiar era personajul principal, despre care, citind cartea, am aflat că îl cheamă Harry Haller, un nebun?

Am început lectura acestui volum pe telefon, într-o dimineață, în metrou, în drum spre birou. Am pierdut stația la care urma să cobor.  M-am bucurat de mica mea neatenție, aveam încă 5 minute la dispoziție să citesc. Uneori o fac intenționat  🙂 Să-mi fie cu iertare, dar mă desprind greu de lectură uneori 🙂

Așa am făcut cunoștință cu Harry Haller. Un om cu o gândire profundă și analitică care se simte divizat în două părți conflictuale: jumătate este omul care prețuiește și îți dorește confortul oferit de o viață respectabilă alături de alți oameni și cealaltă jumătate este lupul, animalul sălbatic, singuratic și profund îndurerat, incapabil de a se integra și de a se conforma societății. Un astfel de conflict interior îl aduce pe protagonist în pragul sinuciderii, dar totuși acesta se decide să reia responsabilitatea vieții din nou.

Cine era Harry Hiller?

Acest personaj fictiv s-a dovedit a fi însuși autorul , care a scris acest roman după o despărțire duresoasă de prima sa soție și după pierderea celei de-a doua. Într-adevăr, Hesse, care era un om timid și care s-a simțit mereu foarte bine în confortul casei sale, a început un episod intens de socializare, frecventând baruri și săli de bal din Zurich. Și-a petrecut majoritatea timpului bând alcool și majoritatea nopților scriid poezii.  Pe la sfârsitul anului 1926, Hesse a abandonat noul stil de viață și s-a retras în solitudine, în orașul natal din Elveția.

Și da, inițialele personajului Hary Hiller nu sunt întâmplătoare, acestea fiind exact ca ale autorului: Herman Hesse. Bineînțeles că nu este o concidență. Autorul, în această carte, practic vorbește despre el.

Despre povestea lupului de stepă

carte-hermann-hesse-lupul-de-stepa.jpg
Găsiți cartea pe elefant.ro, aici

Cel mai mult mi-a plăcut că povestea îmbină foarte bine realul cu oniricul. Trecerea este atât de lină încât eu, ca cititor, am trăit intens și real inclusiv pasajele care clar nu mai făceau referire la ceva credibil. Totuși, cu cât aprofundezi meandrele oniricului cu atât înțelegi mai bine realitatea. Subconștientul nostru este atât de ascuns încât orice viziune, orice fantasmagorie, își au originile în sufletul și mintea celui care le poartă. În final despre asta este vorba, nu? Cunoaște-te pe tine și vei cunoaște și lumea care te înconjoară. Fiecare cu filtrele sale, dar cel mai important este să știm când să le folosim, ca pe ochelarii de soare.

Nu voi povesti aici detalii despre firul narativ, deoarece, bineînțeles, doresc să trezesc curiozitatea în voi. Totuși, vreau să mă opresc asupra unui aspect. Un fragment. Un fragment pe care acum aproape că îl știu pe dinafară. Un fragment de o emotivitate fără limite. Prima dată am înregistrat acest fragment deoarece voiam să îl ascult ori de câte ori simțeam că viața îmi este grea, sau nedreaptă. Pur și simplu mă face să-mi dau seama că umanizarea este un proces dificil, dar care merită tot efortul din omenesc posibil.

Mesajul lui Hesse a ajuns până în lăuntrul atriului meu drept. Vă invit să-l ascultați.

De asemenea, vă invit să nu vă opriți doar la acest titlu al lui Hesse. El a fost un explorator al minții și al sufletului. Merită toată atenția.

Lectură frumoasă!

Post încheiere, am o întrebare pentru tine, dragă cititor:  ți-a plăcut înregistrarea audio? Mă gândesc ca în viitor, în loc să scriu citate din cărțile despre care aleg să vorbesc, să înregistrez câte un scurt fragment audio.

Gânduri pașnice și zile liniștite 🙂

Photo by Oscar Keys – source: www.unsplash.com

5 Replies to “Cartea „Lupul de stepă” nu este ceea ce ai crezut. Sau poate este!”

  1. Multumesc pentru recomandare! Deja eram interesata de alt titlu al autorului – Siddhartha. Acum sunt deja doua carti pe lista de recomandari si sper sa il incerc curand.

    1. Mă bucur mult că ți-a plăcut articolul şi că ai mai pus un titlu de-a lui Hesse pe listă 🙂 Este unul dintre autorii mei preferați. De asemenea, mă bucur că începi să-l descoperi prin volumul „Siddhartha”. E o carte profundă şi diferită de celelalte scrieri ale autorului. O să-ți placă cu siguranță.

      O zi frumoasă îți doresc 🙂

  2. Foarte frumos scris! Cu siguranţă, scopul a fost atins, ne-aţi fãcut curioşi. Am citit de Hesse Jocul cu mãrgele de sticlã, care mi s-a pãrut greoi. Poate nu l-am citit la vârsta potrivitã! Mulţumim!

    1. Bună, Nicoleta,

      Şi eu citesc acum „Jocul cu mărgele de sticlă”. Este într-adevăr o carte mai dificil de parcurs, deoarece este foarte descriptivă. Dar subiectul ei este foarte interesant. Abia aştept să o termin 🙂

      Îți muțumesc pentru că ai vizitat acest blog şi mă bucur nespus de mult că ți-a plăcut acest articol. Recomand cartea „Lupul de stepă” cu dragă inimă.

      Zile senine 🙂

      1. Ps: cred că această carte este genul de scriere pe care o înțelegem diferit şi funcție de perioada vieții în care ne aflăm. Eu mi-am propus să o recitesc peste vreo 5 ani. Cu siguranță voi avea surprize 🙂

Bună :) Îți mulțumesc că ai citit acest articol și sper că ți-a plăcut. Indiferent dacă da sau nu, mi-ar plăcea să știu ce părere ai despre el. Îți voi răspunde cât de repede. O zi, seară sau noapte plăcută îți doresc!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: