Exerciții de echilibru – o serie de reflecții asupra existenței umane.

Exerciții de echilibru – o serie de reflecții asupra existenței umane.

Lunga introducere

mind-the-birds-by-chrystopher-j
Mind and birds by Chirtopher J

Acesta este introducerea unui exercițiu personal pe care îl împărtășesc cu emoție și care, deși i-am oferit un titlu îndrăznet, prezintă chestiuni ce merită puse în discuție, fără vreo metrică riguroasă a unui stil poetic sau vreo împopoțonare cu figuri de stil și fraze cu dublu sens, deoarece existența umană este un aspect atât de delicat încât cred că trebuie abordată cu finețe, simplitate și claritate.

Nu sunt nici sociolog, nici filosof, nici filolog, nici o persoană „acreditată” într-ale argumentării, dar acest exercițiu este efotul de a mă înțelege pe mine ca om, dar să-i înțeleg și pe alții la rândul meu.

Toate subiectele acestor„exerciții echilibristice” le-am cules și le-am digerat de-a lungul timpului din tot felul de surse: scrieri de orice natură, pictură, muzică, film, artă digitală, povești auzite de la oameni „mari” care au vociferat de-a lungul timpului idei, uneori prea greu de înțeles, povești auzite întâmplător de prin metrou sau în stațiile de autobuz de la oameni „mici” care s-au exprimat ordinar, fără intenția de a atrage atenția sau vreun semnal de alarmă, ci doar au descris, cum au știut ei mai bine, învățătura vieții lor, povești care mi-au rămas întimărite în suflet, deoarece acestea mi-au fost oferite de către părinți, bunici, de către Cel Drag, prieteni, cunoștințe, sau povești venite pur și simplu din propria-mi percepție a realității.

Înainte de a continua vreau să clarific un lucru: nu am de gând să fac o analiză exhautivă a existenței umane din motive lesne de înțeles, ci doresc să descriu chestiuni care mi-au trezit semne de întrebare și care mi-au făcut, la propriu, nopțile albe.

O continuare la introducere

Van Gogh - rasaritul soarelui
Vincent van Gogh – Răsăritul soarelui

Acestea fiind mărturisite, pot spune că am ajuns într-un punct, pe care nu aș vrea să-l numesc „concluzie”, deoarece aceasta însemnă finalitate și implicit limitare, ci un punct de la care doresc să pornesc. Acela este propria-mi credință că fiecare trăiește pentru ceva: pentru sine, pentru alții, pentru bunuri materiale, pentru faimă, pentru a-i face rău unui alt om, pentru a conduce, pentru „n” motive, uneori inimaginabile.

Totuși, observația este că atunci când tragi linie și faci o medie, remarci că toți ne dorim iubire și că acel „ceva” are acum o explicație.

Indiferent de statutul social, de numărul de zerouri din conturi, de problemele sau deviațiile psihice dezvoltate sau moștenite, de rasă, de înălțime, de culoarea ochilor și lista poate continua: toți caută iubirea și că, de fapt, ea este motorul existenței umane și că, în realitate, conduce lumea. Nu marii conducători, nu banii și nici elita, acei 2% despre care toată lumea vorbește. Dar, de cele mai multe ori, iubirea a condus în alte direcții, opuse acesteia.

Dovada stă chiar lumea în care trăim, cuprinsă de mai multă de frică decât de iubire. În care există oameni care suferă de foame sau din lipsa unei surse de apă potabilă. În care fructele și legumele pe care le consumam zilnic sunt în mare parte modificate genetic. În care există copii abandonați sau violență în familie. În care nu există libertate.

Este această tendință un paradox viu, o greșeală pe care umanitatea o face repetitiv mileniu după mileniu și, pare-se, chiar cu stradanii și efoturi susținute, sau pur și simplu este o neînțelegere, o abordare superficială a ceea ce este, de fapt, iubirea?

Și atunci, ce este iubirea, cum încercăm să o exprimăm, cine ne spune ce este ea și de ce, după milenii de încercări, lucrurile nu sunt încă clare?

Acesta este un exemplu de excercițiu, sau aș putea spune, pentru introducerea de față, încălzirea. Voi reveni, bineînțeles, asupra Exercițiului de echilibru – iubirea. Momentan mă opresc aici și mă îndrept către partea de final a acestei introduceri.

Încheierea

M-am decis ca primul exercițiu să fie claritatea în comunicare, deoarece consider că deși iubirea conduce lumea, comunicarea influiențează percepția despre sine, despre lume și, în final, chiar despre iubire.

Bună :) Îți mulțumesc că ai citit acest articol și sper că ți-a plăcut. Indiferent dacă da sau nu, mi-ar plăcea să știu ce părere ai despre el. Îți voi răspunde cât de repede. O zi, seară sau noapte plăcută îți doresc!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: