Geamul

Geamul

De mică copilă mi-a plăcut să privesc pe geam, să cuprind cu ochii zarea, să mă uit la ”filmul” ce se derulează în acel moment și să contemplez uneori poate prea visătoare la ceea ce-mi oferea perspectiva limitată a geamului.  Prea interiorizată și prea timidă am păstrat acele imagini doar pentru mine poate și din cauza unui mic egoism care mă făcea să mă cred specială prin simplu fapt că mă simțeam unica care mai privește cu adevărat pe geam. watermark_from_the_window_panarama_30Foto

Privind pe geam am văzut păsările de la care am învățat că visarea nu e altceva decât o libertate înaripată ce aduce odată cu ea libertatea trupească și firească dar și responsabilitatea existenței;

Privind pe geam am văzut pașii oamenilor și intenția lor de a ajunge ”undeva” – toți vor să ajungă undeva și își poartă intențiile precum pașii spre ”într-acolo”;

Privind pe geam am văzut copii crescând. evoluția continuă iar ciclicitatea e perpetuă și poate chiar monotonă. evoluția e suma monotoniilor (să tot te naști și să mori e monoton, doar drumul dintre cele două puncte validează evoluția);

Privind pe geam în nopțile cu Lună Nouă am învățat să nu-mi fie frică de întuneric. El e doar o stare fizică a momentului ce nu trebuie asimilată împreună cu nici o stare de nesiguranță. Toate trec, dimineața va reveni curând. De asemenea am învățat că lumina nu întotdeauna oferă protecție sau curaj;

Privind pe geam am observat adaptabilitatea celorlalte animale aproape domestice, de bloc, ce nu caută altceva decât propria existență (hrană și reproducere) în cel mai natural mod, instinctiv.

Privind pe geam am învățat să-mi ascult intuiția.

Privind pe geam am înțeles că singurătatea nu e altceva decât o binecuvântare și că nu voi fi niciodată singură;

Privind pe geam am învățat să observ și să tac;

Privind printr-un geam închis și văzându-mi reflexia am învățat să mă privesc. E o reflexie diferită de cea a oglinzii deoarece e aproape transparentă, e ca și cum ai privi în tine și nu doar pe tine. Reflexia din oglindă e așa de conturată şi de concretă încât uneori te îndepărtează de tine însuți, te sperie deoarece prezintă o realitate care nu e conformă standardelor societății.  Societatea e o oglindă reflectată în altă oglindă.

Privind pe geamul unei mașini în mișcare am văzut cum toate trec, dar totuși rămân acolo și că drumul e o cale, o respirație;

Privind pe un geam mai puțin curat am înțeles că totul e diferit pe cealaltă parte și că filtrele și prejudecățile întunecă percepțiile.

Privind pe geam, am privit Lumea în ochi. Acum privesc cu încredere în ochii oricui mă lasă să-i privesc culoarea irisului și chipul.

Lista ar putea continua, nu cred că am cuprins nici măcar 1 % din ceea ce mi-au oferit geamurile prin care am privit de-a lungul timpului. Poate că nici nu vreau să o continui din aceeași timiditate sau poate  chiar din aceeași mică sămânță de egoism.

Bună :) Îți mulțumesc că ai citit acest articol și sper că ți-a plăcut. Indiferent dacă da sau nu, mi-ar plăcea să știu ce părere ai despre el. Îți voi răspunde cât de repede. O zi, seară sau noapte plăcută îți doresc!

%d blogeri au apreciat: