Preludiul Pământului

Preludiul Pământului

Priveam în miezul amintirii al acelei dimineți momentul în care m-am trezit și nu mai aveam simțul timpului. M-am speriat atât de tare încât mi-am pus mâna pe inimă. M-a cuprins o senzație de panică și încercam să-mi apăs cu mâna dreaptă pieptul. Să-i fac ceva. Să înceapă a curge din nou sângele în vine. O paralizie care nu știu cât a durat și nici măcar dacă chiar a existat. O secundă cât o veșnicie, o veșnicie cât o secundă.

„Ce proastă am fost. Era doar o stare de liniște necronometrată, atemporală. Oare se va mai întoarce la mine UITAREA?”


Sursă foto: Eric Didier de pe Unsplash

Bună :) Îți mulțumesc că ai citit acest articol și sper că ți-a plăcut. Indiferent dacă da sau nu, mi-ar plăcea să știu ce părere ai despre el. Îți voi răspunde cât de repede. O zi, seară sau noapte plăcută îți doresc!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: